Ministerul Finanțelor a plasat în consultare publică proiectul Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea furnizorilor de servicii de achiziții. Documentul vine să pună în aplicare noul cadru legal în domeniul achizițiilor publice — Legea nr. 325/2025 — care mizează pe profesionalizarea procesului de achiziții, inclusiv prin posibilitatea autorităților și entităților contractante de a delega organizarea și desfășurarea procedurilor către furnizori de servicii de achiziție. 

Ideea în sine este binevenită. Multe autorități contractante, în special cele mici, cum ar fi primării rurale, instituții de învățământ sau instituții medicale  nu dispun de capacitatea administrativă necesară pentru a desfășura proceduri de achiziții conforme. Externalizarea acestei funcții către profesioniști poate ridica nivelul de calitate al documentațiilor de atribuire, poate reduce numărul de contestații admise și poate degreva funcționarii de sarcini pentru care nu au fost niciodată pregătiți.

Dar tocmai pentru că furnizorii de servicii de achiziții vor prelua, de facto, exercitarea unor atribuții cu impact direct asupra modului în care se cheltuiesc banii publici, și anume elaborarea documentației de atribuire, organizarea procedurilor, participarea la evaluarea ofertelor, cerințele față de acești actori privați trebuie să fie pe măsura puterii pe care o vor dobândi. Or, în redacția actuală, proiectul de Regulament stabilește condiții de acces minime, conține o cerință vădit ilegală și o anomalie de logică juridică, și nu prevede practic niciun mecanism de asigurare a integrității. Mai jos găsiți observațiile și propunerile noastre, formulate în cadrul consultărilor publice, care au fost remise inclusiv Ministerului Finanțelor prin intermediul Platformei Naționale de Achiziții Publice.

1. Cerința de înregistrare ca operator de date cu caracter personal este ilegală și trebuie exclusă

Punctul 5 subpunctul 2) din proiect impune furnizorilor obligația de a fi înregistrați în calitate de operator de date cu caracter personal. Această cerință este anacronică. Obligația de înregistrare a operatorilor de date a fost exclusă din Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal.

Cu alte cuvinte, proiectul condiționează accesul la o activitate economică de înscrierea într-un registru care nu mai există de patru ani. Concepția actuală a legislației privind protecția datelor, aliniată la Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR), a înlocuit sistemul de notificare și înregistrare prealabilă cu principiul responsabilizării operatorului: măsuri tehnice și organizatorice adecvate, evidența internă a activităților de prelucrare și, după caz, desemnarea unei persoane responsabile de protecția datelor. Dacă autorii proiectului au dorit să asigure protecția datelor cu caracter personal prelucrate de furnizori, soluția corectă este o trimitere la obligațiile de conformitate prevăzute de Legea nr. 133/2011 în redacția actuală, nu resuscitarea unei formalități abrogate.

Propunem excluderea integrală a pct. 5 subpct. 2) din proiect.

2. Cerințele de înregistrare sunt prea slabe  și conțin o anomalie logică

Condițiile pe care trebuie să le întrunească un furnizor pentru a fi înscris în Registrul furnizorilor de servicii de achiziții sunt, în redacția actuală, aproape simbolice. Potrivit pct. 5, solicitantul trebuie să fie înregistrat în Republica Moldova (plus cerința ilegală privind datele cu caracter personal, discutată mai sus), iar potrivit pct. 6, să numească un specialist certificat în domeniul achizițiilor, să fie înscris în Registrul furnizorilor și să dispună de personal cu „competențe profesionale corespunzătoare”.

Două probleme sar în ochi imediat.

Prima este o anomalie de tehnică legislativă: printre condițiile pentru înscrierea în Registru figurează… înscrierea în Registru. Un cerc vicios evident — pentru a te înregistra, trebuie să fii deja înregistrat. Această eroare trebuie rectificată, condiția înscrierii în Registru fiind efectul procedurii, nu premisa ei.

A doua problemă este caracterul complet nedefinit al cerinței privind „competențele profesionale corespunzătoare” ale personalului. Proiectul nu specifică nici studiile, nici experiența, nici certificările cerute — o formulare care, în practică, fie va fi golită de conținut, fie va fi aplicată arbitrar de Agenția Achiziții Publice.

Dar dincolo de aceste vicii, problema de fond este că proiectul nu conține nicio cerință de integritate față de persoanele care controlează și administrează furnizorul. O companie privată care va organiza proceduri de achiziții în numele statului va avea acces la informații sensibile despre oferte, va influența conținutul cerințelor de calificare și al specificațiilor tehnice și va participa la evaluare. Este de neconceput ca o asemenea activitate să poată fi desfășurată de persoane cu antecedente penale, inclusiv pentru infracțiuni de corupție, spălare de bani sau fraudă.

Propunem completarea condițiilor de înregistrare cu cerința ca administratorii, beneficiarii efectivi și asociații/acționarii furnizorului să nu aibă antecedente penale, cu obligația prezentării cazierului judiciar detaliat pentru fiecare dintre aceste persoane. Aici menționăm că legislația achizițiilor publice impune de ani buni operatorilor economici participanți la proceduri să demonstreze lipsa condamnărilor pentru anumite categorii de infracțiuni. Ar fi paradoxal ca ofertanții să fie supuși unui asemenea filtru, iar cei care organizează procedura și evaluează ofertele — nu.

3. Declararea anuală a veniturilor și intereselor personale — o garanție firească pentru puterile delegate

Furnizorii de servicii de achiziții vor exercita, în esență, funcții cvasi-publice. Angajații lor vor cunoaște din interior necesitățile autorităților contractante, vor redacta documentații de atribuire și vor avea un cuvânt greu de spus la evaluarea ofertelor. Acestea sunt exact pârghiile prin care, în sistemul actual, se produc cele mai grave distorsiuni ale concurenței: cerințe de calificare croite pe un anumit ofertant, specificații tehnice restrictive, evaluări părtinitoare.

Pentru funcționarii publici și alți agenți publici, legislația a construit un sistem de contrapondere: declararea averii și intereselor personale, controlul exercitat de Autoritatea Națională de Integritate, regimul incompatibilităților și al conflictelor de interese. Odată cu transferul acestor atribuții către sectorul privat, garanțiile de integritate nu trebuie să dispară — ele trebuie să urmeze funcția, nu forma juridică a celui care o exercită.

Propunem ca Regulamentul să prevadă obligația tuturor angajaților și membrilor administrației furnizorilor de a declara anual veniturile și interesele personale, precum și o condiție expresă de reputație ireproșabilă, inclusiv lipsa sancțiunilor aplicate de Autoritatea Națională de Integritate. Constatarea unui conflict de interese sau a unei averi nejustificate în privința unei persoane din cadrul furnizorului ar trebui să atragă consecințe asupra dreptului acestuia de a rămâne în Registru.

4. Transparența personalului și interdicția „ușilor rotative”

Riscul cel mai insidios pe care îl creează externalizarea achizițiilor este cel al conflictelor de interese mascate. Un fost angajat al unei autorități contractante care se angajează la un furnizor de servicii de achiziții și apoi „deservește” exact instituția din care a plecat aduce cu sine relații personale, informații privilegiate și loialități care compromit imparțialitatea procesului. Fenomenul „ușilor rotative” este bine documentat în literatura anticorupție, iar achizițiile publice sunt terenul lui predilect.

Pentru ca acest risc să poată fi măcar identificat, publicul, și în primul rând operatorii economici participanți la proceduri, trebuie să știe cine sunt persoanele care lucrează la furnizor și de unde vin ele.

Propunem, în primul rând, ca deținerea unei pagini web să fie o condiție obligatorie de activitate a furnizorului, pe care să fie publicate CV-urile tuturor angajaților, inclusiv ale administratorilor, beneficiarilor efectivi și asociaților/acționarilor, cu istoricul complet al angajărilor acestora. Această transparență minimă ar permite oricărui ofertant care se consideră nedreptățit să verifice existența unor legături problematice și să le invoce în cadrul unei contestații.

În al doilea rând, propunem instituirea unei interdicții exprese: furnizorul nu poate presta servicii unei autorități sau entități contractante la care a activat anterior cel puțin unul dintre angajații, administratorii, beneficiarii efectivi sau asociații/acționarii săi. O asemenea regulă taie de la rădăcină scenariul în care externalizarea achizițiilor devine un simplu vehicul de recirculare a acelorași persoane și interese, de această dată fără constrângerile aplicabile agenților publici.

În loc de concluzie

Proiectul de Regulament pornește de la o premisă corectă, profesionalizarea achizițiilor publice, dar tratează furnizorii de servicii de achiziții ca pe niște simpli prestatori de servicii de consultanță, ignorând faptul că aceștia vor exercita atribuții cu impact direct asupra banului public și asupra concurenței. Bariera de intrare aproape inexistentă, lipsa oricăror filtre de integritate și absența mecanismelor de transparență riscă să transforme un instrument de eficientizare într-o nouă zonă gri a sistemului de achiziții.

Consultările publice sunt exact momentul în care aceste lacune pot fi corectate cu costuri minime. Sperăm ca Ministerul Finanțelor să valorifice această oportunitate.

Acest material este realizat în cadrul proiectului ”Banii Publici sunt și Banii Mei!”, implementat de Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă AGER cu susținerea financiară din partea National Endowment for Democracy (NED).